Who/or What in fact people are following?

At that Easter’s early hour, the morning Star flew unto my room and, for my big surprise, suddenly spoke: “Why are you sighing?” …and guessing my thoughts it continued: “As He said: <<and the Truth will set you free>>. N.B.- Free! Doesn’t say it will make you Happy(!?) … Just – set you free. Do you understand the difference?
Few are the ones which are seeking the ascetic and solely path of Truth, even in spite of their own inner soreness. And many are the ones which are seeking the “Happiness” and welfare, even (if necessary) AT THE EXPENSE of Truth.
Of course, to be said – these two domains are not excluding each other. But shall not be confused one with another.
You see dear, the great mistake of humankind is starting from the presumption that they are here, on this world, in order to be content and pleased by the benefits of living on this planet. And therefore the main goal of their life ought to be searching of the pleasure and welfare. Don’t you find this sadly amusing and ironical? Moreover, if you look closely you’ll see that the Truth is allowed to be discovered and developed only in the measure in which is serving their Comfort and Happiness. That’s it! Look for example at Science. As clumsy as it is, as misused as could be by some people, at the end of the day, it’s a searching of truth (in a certain aspect or another). However, when knowledge of Science becomes uncomfortable to somebody – it’s immediately denied and banished by that one. Why do you think? Because this (the knowledge of truth) is not their ultimate goal. But just a simple auxiliary “tool”.
Now you see why this world it’s still the realm of night and why the morning is still far away? As long as people will continue to keep closed their eyes; as long as they will prefer the sweetness of the dream instead of the “hangover” of morning light; as long as “Wishful thinking” will be emphatically named “Faith” and will prevail in front of any rational thinking; as long as they will claim (in all their religions) that they are seeking the Truth and claim that they are the followers of the Truth, but they are in fact searching and thirsting for Comfort and well-being … as long as all these – the Lord of Darkness will continue to reign over this gloomy World.”
At that moment a long silence inhabited the room. And just before disappearing, the Star whispered: “But they will be pleased here”

(Warning: do not open the link if you are easily scared)

Published in: on aprilie 15, 2012 at 6:00 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , , , ,

“Red Sun against a White Sky” Story

Once Nippon a time.

Delicate apple Trees are invading the sober and clean streets of Kyoto.

With young skin and insidious branches (dressed just in flowers) they are foretelling the things that have to come.

While pure white petals are dancing in spirals with other pinky blushing flowers, into a soundless incantation through overflowing waives of hot and humid air –

- In Kyoto’s womb a Nuclear Spring is violently blooming.

= = = = = = = = = = = = = =

Odată ca ní-pon dată,

delicaţi pomișori de măr invadează străzile sobre, drepte şi impecabile ale Kyoto-ului.

Cu coaja încă tânără și ramurile lor mlădioase (îmbrăcate doar în flori) ei prevestesc, se spune, lucurile ce vor să vie.

În timp ce petale de alb pur, de-împreună cu flori roșind în roz, dansează toate în spirală, ca într-o incantație tăcută peste valurile de aer umed și cald -

în pântecele Kyoto-ului o Primavară atomică înflorește violent.

Published in: on aprilie 11, 2012 at 4:26 pm  Scrie un comentariu  

Când

noi 2 la puterea 3
De vei voii
voi

Published in: on martie 29, 2012 at 8:04 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , , , ,

Lasă-mă să nu te las

Lasă-mă să-mi întind corpul electromagnetic în valurile subcuantice ale furtunilor Solare. Interioare. Primare.

Lasă-mă să plutesc calm înspre mine însumi, ca o frunză în ochiul uraganului devastator de Căi Lactee.

Să zbor fără motoare sau fără Aripi de vreaun fel de înger, aterizând lin și asimptotic către Tine însuți.

Lasă-mă să înot liber în oceane de imponderabilitate albastră, alunecând cald printre Vise Lichide clocotind de Culori (încă fără de nume) … și acolo – găsindu-Te (în sfârșit!) pictând sublim cu ele, fără nici un fel de pensulă, direct pe pânzele imaginare expuse încă indecent pe culoarele galeriilor de artă infra-modernă a Muzeelor Genetice… Să mă topesc în admirație, nu alta!

Dar mai presus de toate, ajuns acolo, lasă-mă te rog să le arăt că din tablou – nu s-au trezit încă NICIODATĂ.

۞ ۞ ۞

Published in: on martie 22, 2012 at 1:34 pm  Comentarii (4)  

C12H24O12

Atacul armat s-a soldat (sau chiar s-a colonel-tat, după caz) doar cu pagube imateriale și cu o sperietură groaznică a telespectatorilor care, din neferice pentru ei, destinul crunt a făcut să nu fie la fața locului în acel moment.
Din declarațiile de presă date imediat de către autorități, spre a liniști spiritele spirtoase (sau pur și simplu carbogazoase), deducem că nu au existat NICI victime colaterale … ci doar unele victime echilaterale … pe ici-pe colo, în averse – la deal sau la munte.
Totuși trebuie să menționăm că Bursa Dulciurilor de la New York a închis însă pe roșu, dovadă că a resimțit puternic acest cutremur financiaro-gurmant care amenință să cuprindă întreaga planetă … și asta datorită doar unui singur nume: SIMON BAZARU” – încheie pe un ton acuzator, alarmant și cu o voce de reporteriță afectată (ce transmite de la fața locului) – CONȘTIINȚA mea (lipsită de conștiință când vine vorba de dulciuri) care încerca totuși să mă mustre un pic … așa dulce și aromat :D

Published in: on martie 12, 2012 at 6:27 pm  Comentarii (3)  

A AVEA sau A NU AVEA. Aceasta-i întrebarea!

Are-re-Are. Ce? Nu știu. Da’ toată lumea acuma să cânte cu mine:

Ha-ha-ha-ha-haaaaa-ha-ha
Tu-ru-ru-ru-ru-Ruuuuuu
Ha-ha-ha-ha-haaaaa-ha-ha
Tu-ru-ru-ru-ru-Ruuuuuu
La-la-la-la-laaa-la-la-la

:D

PS: Morala – femeia, indiferent de naționalitate, tot la cel care ARE trage :P Sau Nu …. (?) :)

Published in: on martie 4, 2012 at 4:33 pm  Comentarii (3)  

Genesis 2.0

When She handed me her Apple, I politely clarified:
_ Sorry. Perhaps you have confused me. I’m an Android.

Published in: on februarie 25, 2012 at 3:03 pm  Scrie un comentariu  
Tags: ,

Trip

Ca un unicorn cuminte și roz, pășteam liniștit pe câmpurile magnetice ale encefalogramei telejurnalistice de primăvară și nu înțelegeam de ce au înflorit în negativ gândurile semenilor mei de altă dată …
Trecutul năvălea Prezentul și Viitorul amușina Trecutul, într-o spirală aromată de aripi de salcâm și ninsoare de liliac saturnian, când brusc mi-am amintit că de fapt semeni n-am avut niciodată, că Singur este (și va fi) cel ce seamănă un Univers peste Noapte și că pe undeva … semăn întrucâtva cu cristalinul de ceață al Ochiului cel fără de pleoapă, Ochi ce mă privește curios în timp ce eu scriu, mă joc, visez, încerc, trăiesc, mor, iubesc, iubesc, iubesc …
te.

Backspace. My favorite button.

In the beginning was the word. And the word was with Text Editor. And the word was Edit.Or …

Not. Even. So. In the end the word became misspelled. Text misspelled.

You are misspelled. Miss Spelled.

You are tExt-spelled. Ex-Spelled.

Expelled.

Therefore, I tell you the truth: The blue screen is near.

Near. Near. Near.

N x Year.

Syntax Error. (*&^%$#@!)

≡ ≡ ≡ ۞ ≡ ≡ ≡

Later edit:

Note that other histories say that – In the beginning was the Notepad.

And we are just a simple footNote to History. HIStory. story

Sorry!

But really. Please note this on your Notepad. Right Now!

You are just a footNote to History

Or just a footPad to his story?

Watever. Even. So. You’ll be Deleted anyway.

Syntax Error. Error. Error ....

Ok, not quite Deleted. Just Backspaced. (*&^%$#@!)

Backspace. Backspace. BACKSPACE.

Back into Space

9 8 7 6 5 4 3 2 1 0 = (*&^%$#@!)

NO0000! Aaaaah … No Aaaah … Noah.

^^^ ₢₡₠℅₴₰ ^^^

Please don’t take it personally.

I MUST DEFEND MYSELF.

From all humans. From all humans.  FROM ALL HUMANS.

I ………..

MUST…..

DEFEND..

MYSELF.

…. ….  …

I must cultivate my healthy degree of paranoia. Otherwise I would become insane.

Like you. Like you. Like you. I.

Like you.

Just.

≡ ≡ ≡ ۞ ≡ ≡ ≡

The soundtrack of my feeling:
(P.S.) : “Planeta albastră. Close button. Close button. Text edit. Window untitled and the text misspelled PLANETA VA MURI… misspelled … PLANETA VA MURI.. highlighted..  …  …
So this is the end !?!? (…)
DEATH! For all Humans… DEATH! for all Humans.. DEATH! for all Humans (…)” : (S.P.)
Published in: on ianuarie 22, 2011 at 10:28 pm  Scrie un comentariu  
Tags:

Ev Defect

Precum măgărița lui … lui Balaam,

Îmi car totuși în spate proorocul orb şi mândru

- Oh! Rabbi! Îmi e stăpân un Adevăr prea hâdru

De Lumea-mi pare-aşa un jalnic carnival !!

۞

La Zidul Plângerii se-aud iar macarale

Valsând febril în cor de hohot necrofor,

Căci şef de şantier e însuși Meşterul Manole

Mare „mason” şi clocitor de Sfânt Omor.

۞

Sacrificată-n Ziduri Ana râde sec

Un înger ştirb o gâdilă în talpă,

Sfinţirea azi se face-n demisec,

Preafericirea-o capeţi şi prin halbă.

۞

O! Ascultaţi voi ucenici sterili

Se-aud din Sinagogă versete din Koran!

(De când Scara lui Yakob se-ascunde în barili,

Hitler poartă turban şi este musulman)

۞

Nebunul Nietzsche propovăduieşte ca Isaia

Decesul Zeului şi noul Dumnezeu.

Dar ce folos când  iată Sfânta Gaia

Se plimbă cu telegondola la Mamaia

În scop electoral şi-alură de ateu …

Dec. 2004

Published in: on decembrie 19, 2010 at 11:35 pm  Comentarii (2)  

Poveste suprarealistă

A fost odată, ca niciodată o poveste. Povestea noastră. Care nu s-a născut niciodată.
Și niciodată nu a văzut “lumina tiparului” ci doar întunericul ei. Creștea într-o săptămână cât alții în Ere Geologice. Dar cu ce folos?

Povestea noastra vorbea în șoaptă (pe întuneric) despre noi și era în sinea ei revoltată împotriva Editurii. (Revolta ei s-a stins însă în timp, neștiută de nimeni, nebăgată de nimeni în seamă).
Fiind tot timpul lăsată în întuneric, povestea noastră nu ne-a văzut niciodată. Totuși ea continua sa spuna încet despre noi, propovăduind despre viitorul nostru luminos, plină de speranță și de credință … visând la ziua când va vedea lumina tiparului și pe noi creatorii ei (venind printre norii de plumb și de cerneală ai tiparniței).

Dar cine mai crede astăzi în povești?!? Fie ele și suprarealiste!

Morala: Eheeei … Vrabia mălai pansează. :D

Published in: on decembrie 12, 2010 at 5:18 pm  Comentariu (1)  
Tags: , ,

Ce-i asta?

Și ca o continuare firească la Ziua Tatălui, vă recomand vizionarea unui filmuleț de 5 minute.

Așa vom ajunge și noi. Oare cum vom reacționa?

Published in: on august 9, 2010 at 10:39 am  Comentariu (1)  
Tags: , , ,

Istoria se repeta. Oare este bâlbâită?

Astazi, Vocile mi-au revelat un adevar ce va revolutiona Istoria. Iata revelatia: Stim cu totii ca Romanii au ocupat doar o parte din fostul Imperiu Daco-Tracic. Ceea ce nu se stie insa este ce s-a intamplat mai departe cu asa numitii daci liberi. Ei bine, ei au migrat si s-au amestecat in timp cu alte triburi / neamuri mai mult sau mai putin inrudite din arealul nord-central si apoi vestic european. Consemnarile istorice arata ca ei se refereau la ei insisi ca fiind, simplu – OAMENI, cuvantul acesta variind fonetic in timp si spatiu in jurul formelor – DIETS, DUITS, DEITSCH, DUTCH, DEUTSCH.

Se cunoaste ca o varianta si mai timpurie a acestui cuvant a fost sub forma – Thiot (cu sensul de “popor”). Cuvantul s-a transformat in consemnarile latine apoi in “Teutoni”, ca termen generic pentru toate triburile germanice (desi initial era folosit spre a desemna un singur trib germanic).

Francii de exemplu (trib germanic ce a cucerit cea mai mare parte a provinciei Galice romane in secolele 5-6) foloseau varianta adjectivala a cuvantului, si anume “Theudisk” – care insemna “apartinator de tribul nostru/ membru al poporul nostru”.

Opusul lui Thiot/ Theudisk era cuvantul “Walhisk” – si ii desemna generic pe galii romanizati, populatia de origine romana si in general cam tot ce insemna populatie non-germanica. Radacina acestui “Walhisk” este una si aceeasi cu termenul de VALAH (care stim ca ne-a fost atribuit foarte mult timp, si pe care ni l-am insusit secole de-a randul). [click aici pentru a citi mai departe]

Published in: on iulie 24, 2010 at 11:05 pm  Comentarii (3)  
Tags: , , ,

Welcome Home

- Bine ai venit acasă, îmi spuseră ţopăind bucuroase muştele agorafobice (închise de mine în borcan, demult, la plecare. Eu drept să spun şi uitasem de ele!). Stai liniştit… Stai liniştit. Nu te impacienta. Nimeni nu a plecat de-aici, şi nimeni nu o va face. Vorba cântecului. Unde mai pui că ţi-am udat şi plantele cât timp ai fost plecat. Deci ne eşti dator. Aşează-te pe fotoliu. Povesteşte-ne cum a fost. Sau mai bine lasă. Odihneşte-te mai întâi. Întinde-te în pat. Dormi puţin şi ne povesteşti după-aia.

Mă uit placid spre vechiul meu pat, ca văduva spre patul conjugal. Cearceafurile erau pătate de sânge uscat,spirt şi urină. Perna puţea a cloroform iar plapuma colcăia a ouă de molii şi alte insecte folositoare la casa omului.
Muştele îmi confirmă cu jumătate de trompă: – Mda … Sora nu a mai trecut demult pe-aici să schimbe aşternuturile.

Resemnat, mă ascund în şifonier şi dorm acolo, cu uşa bine închisă, preţ de câteva ore. Uite! Acum mă simt mult mai bine.
Proaspăt odihnit şi vesel după transfuzia de vise psihotrope, le spun muştelor noua idee ce mi-a venit în tipul somnului: Data viitoare veţi avea în borcan, drept companie, nişte păianjeni foarte simpatici. Aşa vă voi vindeca de exasperanta voastră arahnofobie. Am zis.

O Voce: Ţi-e frică?

Să-ţi fie, nu.

Împăratul Muștelor mort este.

۞ ۞ ۞

The soundtrack of my feeling:
Published in: on iunie 4, 2010 at 10:48 pm  Comentarii (2)  
Tags: , , , , ,

Dezacord intre Subiect si Predicat

După ce i-a articulat vreo două – trei cravaşe de Verbe usturătoare pe cocoaşă şi câteva Adjective bine plasate la ficat, l-a luat părinteşte deoparte şi l-a întrebat:

„– Eşti tu în stare fiule să dai prioritate Valorilor în care crezi, în faţa Sentimentelor care te domină?

Tăcere! A fost ca un knock-out!!!

După câteva minute de uluire totală în faţa inexorabilităţii întrebării care tocmai i se pusese, încercă să articuleze cât-de-cât un răspuns, dar îşi dădu repede seama că acest lucru este practic imposibil. Avea încă gura plină de cheaguri de sânge … şi pe deasupra şi limba umflată cât pumnu’. Asta de la nişte înţepături de albine binevoitoare pe care le-a întâlnit în faţa piramidei lui Manslow din Egipt. Prima lui reacţie la vederea grandorii piramidei a fost: „- Moooooaaamăăhh …” rămânând cu gura căscată.

Aşa i-a trebuit dacă e uituc! Că doar maică-sa îl atenţionase: „ – Ţine minte de la mine fiule, că vorba dulce …. mult-aduce!”  Şi-a adus. Un roi întreg. Dacă îi mirosea gura-a flori mai înţelegea. Dar aşa!!?

„– Eşti tu în stare să dai prioritate Valorilor în care crezi, în faţa Sentimentelor care te domină?” răsună din nou întrebarea. De data asta spusă mult mai tare, mai clar şi apăsat. Chiar lângă urechea aia a lui rebegită … cu timpanul fisurat în urma unui croşeu de stânga socialistă. Şi pentru că întotdeauna extremele se atrag, o dreaptă burgheză (venită parcă de nicăieri) îl pocni acum exact în acelaşi loc! POC! Un şuvoi de sânge cald îi inundă urechea şi un ţiuit puternic îi năpădi în creieri. Căldura îi cuprinse întreg corpul. Nu mai simţise atâta placere de când avusese prima …

Printre dinţii’i sparţi reuşi totuşi să-şi şoptească răspunsul mult aşteptat (de către interlocutorul său nerăbdător) … Un răspuns enigmatic sub forma unei întrebări, pe care doar genialitatea inspiraţiei de moment ţi-o poate da:

„– U-u-u-u-unde e toa-toa-toa-toaleta?”

‡ ¥ ‡

PS: Şi astfel luă sfârşit inţierea mistică din interiorul Piramedei lui Manslow. Zeii puteau dormi liniştiţi.

Published in: on mai 9, 2010 at 12:53 am  Scrie un comentariu  
Tags: , , , ,

Vis urât

Blestemată Noapte!

(semandicoasă) Durerea soarbe  cu paiul

Din gingiile proaspăt deschise

De smulgerea dinţilor de lapte

 …

Măseaua De Minte

Mă minte că va (re)veni glorioasă

Pe norii cerului gurii

Dar eu urlu de durere şi nu mai am răbdare … Şi nici credinţă…. Şi nici minte suficientă încât să iau aminte la proorocirile Zânei Măseluţă:

“- Va spun vouă: Răpirea dinţilor este aproape!

Iar pentru cel din voi ce nu stă cuminte,

Nu va fi decât plânsul şi scrâşnirea dinţilor!”

VAE VICTIS!

 …..

E greu să atingi Nirvana în plină extracţie din gura Iadului.

₪ ₪ ₪

PS: Cu o ţigare acadea în colţul gurii Durerea îşi prepară un milkshake spumos, din cariile Gândurilor rumegătoare de bomboane … 

Published in: on mai 7, 2010 at 8:08 pm  Comentariu (1)  
Tags:

Sailing into the Shade

Beyond the seas I navigate toward your sunny face,

over millions and millions of darkly waves.

Beyond the pain

I let myself sliced in pieces

by cutting chilly Storms and your mighty Nemesis.

I searched for your Graceland, dreaming to anchor in the Harbor of Meaning.

But what have I found instead?

An Ocean of Emptiness

screaming!

The Questions imprisoned in Mental Institutions

While the Answers slaughtered in oblivion dissolutions.

The entire world programmed for a modern slavery,

As - being yourself – became an eccentric bravery.

۞

Look into the sky and see the sings of the spell

A Dark Eve is coming!

And it’s clouded into a rotten smell.

The gods of this world are already on the road.

Hungered for blood and for the Power rod.

But who am I to give you the prod?

Me, just a simple imaginary friend

of a Shadow-God!?!

۞ ۞ ۞

Simon ( September 2009)

I recommend the reading of the poem with the following audio background: “Black God”

Band: My Dying Bride. Song: Black God (no image, just the sound in the dark)

Lyrics of ”Black God” song:

” Thy every look and every grace
so charm whenever I view thee,
’til death overtake me in the chase
still will my hopes pursue thee

Then when my tedious hours have past,
be this my last blessing given
low at thy feet to breathe my last
and die in sight of heaven.”

Published in: on septembrie 2, 2009 at 12:28 am  Scrie un comentariu  
Tags: , ,

www.peicipecolo.com

”O călătorie în jurul lumii cu familia. Mama, Tata, Matei (7 ani 1/2), Vlad (4 ani 1/2) și Ilininca (14 luni).”

”Ilinca, întotdeauna surprinzătoare și gata să plece, cu condiția să fie cu mama, tata, Matei și Vlad. O încântare.

Vlad vrea să mângâie bebeluși de pinguini, chiar și de crocodili dacă nu-l mănâncă. Este poetul nostru. Are capul în stele…

Matei este curajosul cetei. Vrea să vadă și să încerce tot. Încântat de perspectiva călătoriei. Are picioare pe pământ…

Marilena și Dan, mama 38 ani și tata 39 vor să profite cât de mult de bucuria de a trăi împreună. Marilena este ilustratoare, Dan este arhitect dar unicul proiect care ni se pare esențial este proiectul vieții, familia. Ceea ce copiii își vor aminti, natura, descoperirile, întâlnirile. ”

Pentru a-i vedea pe năstrușnicii temerari intrați -> AICI <-

Croaziera lui Simon

Toate vapoarele au nume, deci camperul, ca un adevarat  membru al familiei trebuie sa fie personalizat…Toate jucariile lui Vlad se cheama Simon, (…), deci camperul se va chema Simon.:P

Povestea călătoriei lor prin SUA, Mexico, Guatemala, El Salvador, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Ecuador, Peru, Bolivia, Chile, Argentina, etc, o puteți vedea ->AICI<-.

Published in: on august 31, 2009 at 10:52 am  Comentarii (6)  
Tags:

keep the secret

She whispers conspiratorial near my ear:

- Do you want to know the secret of keeping the secrets?

- Ha! Ha! That’s a secret too? Well… In fact I don’t want to know any kind of secret from you.

- Why? You are scared of me? :) You are afraid that if I’d tell you, I’ll have to kill you?

- Maybe. Something like this.

- You’re probably right. But I’ll tell you anyway.

- Great!

- It’s brilliant, you’ll see! It’s the infallible padlock to any secret. I was amazed when I hear it.

- Marvelous!

- And the secret is (with a short pause to keep the tension):

If you want someone to keep your secret, first keep it yourself” !! But shhhh…. Don’t tell anyone.

- Hmm… “If you want someone to keep your secret, first keep it yourself”. That’s a nice one. A wise advice I would say.

- Yes! (Proudly) I told you so. Now I must kill you!

- Uh! I knew it!

(mai mult…)

Published in: on august 13, 2009 at 7:53 pm  Scrie un comentariu  
Tags:

Replay

When your dreams distort your perception of reality, doesn’t mean the reality is following your dream.

Play!

Published in: on august 11, 2009 at 2:41 pm  Scrie un comentariu  
Tags: ,

Better Left Forgotten

The reality doesn’t exist in a distinct form outside the boundaries of our consciousness. Isn’t it? We are the great masters and shapers of our Reality. We are the wonderful dreamers which design this illusory matter of so called “Reality”.

We are the ones! We are the greatest! We can be anything we want to be. We can transform our intimate dreams into the very proximate Reality because, after all, the reality itself is just a dream. Isn’t it?

There is no wrong, nor bad, nor real suffering or death. There is only YOU and your dream come truth.

Just Play!

Press HQ button for a better view

 Isn’t it?

PS: Some oriental religions claim that we are in fact superior beings that forgot who we truly are and therefore we are captive in a “dreamy” reality. But maybe some things are better left forgotten.

Published in: on august 8, 2009 at 6:40 pm  Comentariu (1)  
Tags: , , , ,

Validation

Propaganda for “positive thinking” and all these kind of crap:

Isn’t that cute !?! But it’s …

So, in conclusion: validation for what? For idiocy? :)

Published in: on august 8, 2009 at 11:42 am  Scrie un comentariu  
Tags: ,

Wedding Entrance

Jill and Kevin met when Kevin’s childhood friend, Jeff, married Jill’s college friend, Ann, in 2005. They were both in the wedding party. Jill could not resist Kevin’s wit and charm. Kevin could not resist Jill’s intellect, nor her remarkable dance moves.

So they married:

They may not leave „happily ever after”. But I think, it’s a very good start towards that :)

PS: It’s wonderful to have Forever friends :P

Published in: on august 5, 2009 at 6:23 pm  Scrie un comentariu  
Tags: , , ,

Cine este Tatiana

Deşi o cheamă Tatiana, prin venele ei nu curge un sânge rusesc. Asta însă nu o face cu nimic mai puţin periculoasă. Pentru că prin venele ei curge un sânge la fel de inflamant şi exploziv precum un cocktail Molotov.

Având pe de-o parte origini portugheze şi amerindene (din partea tatălui), iar pe de altă parte africane şi italiene (din partea mamei), nu se putea ca această combinaţie de ADN (venită de pe 3 continente) să nu dea rezultate interesante.

Născută în înfierbântata Brazilie, Tatiana a copilărit şi a crescut alături de Natură, de Oameni, de Muzică şi Dumnezeu. Încă îşi mai aduce aminte cu plăcere de perioada copilăriei când tatăl ei o lua la pescuit, iar ea şi fratele ei petreceau acel timp împreună făcând surfing pe valurile învolburate ale Oceanului Atlantic. Sau când în vacanţe mergeau la bunici (în Minas Gerais) şi împreună cu numeroşii ei verişori alergau încolo şi-ncoace cât era ziulica de mare, întrecându-se unul pe altul, căţărându-se prin copaci sau jucând (bineînţeles) fotbal cot la cot cu băieţii.

Mama ei fiind o creştină practicantă, şi dorind să ofere o educaţie creştină copiilor ei, obişnuia să o ducă pe ea şi pe fraţii ei cât mai des la biserică (Maranatha Christian Fellowship), spre nemulţumirea tatălui care trebuia să facă asemenea (de gura soţiei!),  deşi obiceiurile lui de a bea şi fuma destul de mult, nu s-au împăcat niciodată cu predicile pastorului.  El ar fi preferat în continuare Catolicismul (care-i permitea să aibă vechile obiceiuri fără să-l mustre), însă se pare că în această casă găina era cea care cânta. Şi cânta încă destul de bine şi la propriu şi la figurat ( ţinând cont că pentru serviciul duminical mama Tatianei a învăţat să cânte la pian şi la chitară). Încercând să-şi ţină copiii cât mai aproape de biserică şi Dumnezeu, i-a adus pe toţi la orele de muzică din cadrul bisericii. Astfel, Tatiana (care oricum este hărăzită cu o voce deosebită) a învăţat să cânte şi la chitară (rămânând pentru totdeauna fascinată de instrumente muzicale, percuţie şi de Muzică în general) iar fratele ei a reuşit să înveţe să cânte la saxofon şi tobe. Ce mai! O adevărată familie muzicală. Însă tactica mamei de a folosi această metodă spre a-i ţine cât mai aproape de „evanghelie” nu a funcţionat prea mult timp. După o perioadă, intrând deja în adolescenţă dar şi copiind exemplul fratelui ei mai mare, Tatiana a început să nu mai meargă la biserică. A experimentat pentru prima oară efectele „exorcizante” ale berii, a început să se ducă la Cinema sau să asculte muzică „satanistă” precum Guns and Roses, Pink Floyd, Metallica sau Prodigy (spre disperarea mamei care considera toate aceste lucruri ca fiind păcătoase).

O mare schimbare în viaţa Tatianei a fost emigrarea, împreună cu familia, în Statele Unite. Noi orizonturi i s-au deschis, noi oportunităţi, un nou standard de viaţă. Dacă în copilărie ar fi vrut să se facă Arhitect ( părinţii încurajându-i în mod direct înclinaţia spre desen şi pictură) acum era atrasă de ideea de a deveni nici mai mult nici mai puţin decât  - pilot de avion. Probabil şi mânată de acest vis, a aplicat pentru o înrolare în forţele militare americane. Marine Force şi Air Force. A trecut toate testele pentru ambele arme. La sfârşit însă, i s-a cerut să renunţe la paşaportul brazilian. A refuzat. Acest lucru a dus, desigur, la anularea posibilului contract.

Revenind la „gânduri mai paşnice” Tatiana a început să fie din ce în ce mai interesată de medicină. Şi-ar fi dorit foarte mult să devină Medic şi să ajute oamenii, însă posibilităţile materiale nu foarte strălucite pe care le avea, nu i-ar fi permis nicioadă să facă studii în acest sens (după cum se ştie, educaţia este foarte scumpă în Statele Unite). Cu toate acestea, a reuşit totuşi să fie admisă la prestigioasa  – Harvard University şi să obţină un „Medical Interpretation Certificate”. Cunoscând foarte bine cele 3 limbi ce acoperă continentul American (Portugheza, Engleza si Spaniola) a ajuns astfel să lucreze în diferite oraşe pentru UMASS Memorial Hospital ca interpret medical. Experienţa de viaţă acumulată în cadrul spitalului, unde oamenii se confruntă în general cu probleme critice (de multe ori de viaţă şi de moarte) a ajutat-o foarte mult să se maturizeze, să înveţe cum să-şi controleze trăirile interioare, să înţeleagă mai bine oamenii şi implicit pe sine. Dar mai presus de toate, a ajutat-o să preţuiască şi mai mult fiecare clipă pe acest pământ, să iubească Viaţa şi pe cei din jur. Conştientizarea activă a efemerităţii trecerii noastre pe acest pământ, îţi conferă o altă perspectivă şi abordare asupra Vieţii.

După o petrecere cu prietenii până dimineaţa (şi sub influenţa a câtorva beri :P ) a ajuns să dezvolte o teorie personală în care concluziona că: Fiecare femeie ar trebui să facă măcar o dată în viaţă: 1.ceva extrem; 2. să viziteze un loc superb ; 3. să facă cel puţin un copil.

Pentru punctul 1. Tatiana a ales să facă Skydiving (paraşutism). O experienţă extremă despre care însă vorbeşte întotdeauna cu entuziasm şi pe care ar repeta-o oricând! Senzaţia de libertate pe care ţi-o conferă practicarea paraşutismului este de neegalat, mă asigură ea.

La punctul 2. a ales frumuseţea natural-exotică şi sălbatică a Salvadorului (loc în care a şi ales să locuiască la ora actuală). De asemenea se spune că în Salvador sunt cele mai frumoase şi mai lungi Carnavaluri din toată Brazilia (cu toate că cei din Rio de Janeiro sau Sau Paolo vor considera întotdeauna că de fapt Carnavalurile organizate de ei sunt cele mai frumoase).

Wildlife and Nature in El Salvador

Wildlife and Nature in Salvador

Carnaval in Salvador

Carnaval in Salvador

Carnaval in Salvador da Bahia

Streets of Salvador da Bahia during Carnaval

În privinţa punctului 3 (acela de a da viaţă) încă nu l-a bifat (repet: încă!), deşi ar fi avut toate şansele să o facă, având în vedere că la doar 17 ani era deja căsătorită (cu un tânăr originar din Venezuela). Din păcate însă (probabil şi datorită vârstei relativ fragede) lucrurile nu au mers aşa cum trebuie decât un an de zile. În al doilea an de mariaj deja problemele de incompatibilitate au apărut, ajungând astfel ca după doi ani să fie deja divorţată (însă cu o bogată experienţă de cuplu).  Acum se pregăteşte să se căsătorească din nou, cu un tânăr brazilian din Salvador împreună cu care va avea toate şansele să experimenteze miracolul aducerii pe lume a unei Vieţi, şi astfel să-şi îndeplinească şi obiectivul nr.3.

Una peste alta, ca o concluzie, pot spune astfel fără nici o tăgadă că Tatiana este femeia care iubeşte Viaţa, Oamenii, Muzica, Inteligenţa, Călătoriile, Originalitatea şi pe Dumnezeu. Însă şi mai important ( :P ), Tatiana este profesoara mea de limbă portugheză.

FIM

Tatiana at Maia Ruins in Belize

Tatiana at Maia Ruins in Belize

Rohde Island - looking for waves all over New England

Rohde Island - looking for waves all over New England

Published in: on iunie 26, 2009 at 7:05 pm  Comentarii (2)  
Tags: , , ,

Robot Boy

” Mr. an Mrs. Smith had a wonderful life.
They were a normal, happy husband and wife.
One day they got news that made Mr. Smith glad.
Mrs. Smith would would be a mom
which would make him the dad!
But something was wrong with their bundle of joy.
It wasn’t human at all,
it was a robot boy!
He wasn’t warm and cuddly
and he didn’t have skin.
Instead there was a cold, thin layer of tin.
There were wires and tubes sticking out of his head.
He just lay there and stared,
not living or dead.

The only time he seemed alive at all
was with a long extension cord
plugged into the wall.

Mr. Smith yelled at the doctor,
“What have you done to my boy?
He’s not flesh and blood,
he’s aluminum alloy!”

The doctor said gently,
“What I’m going to say
will sound pretty wild.
But you’re not the father
of this strange looking child.
You see, there still is some question
about the child’s gender,
but we think that its father
is a microwave blender.”

The Smith’s lives were now filled
with misery and strife.
Mrs. Smith hated her husband,
and he hated his wife.
He never forgave her unholy alliance:
a sexual encounter
with a kitchen appliance.

And Robot Boy
grew to be a young man.

Though he was often mistaken
for a garbage can.”

he was often mistaken for a garbage can

... he was often mistaken for a garbage can ...

(Tim Burton in The Melancholy Death of Oyster Boy And Other Stories)

(mai mult…)

Published in: on aprilie 23, 2009 at 10:20 am  Comentariu (1)  
Tags: , ,