cine (mai) sunt

… Nu de puţine ori am stat şi m-am întrebat uitându-mă-n oglindă:

- Cine eşti? Ce vrei de la mine? Ce cauţi aici? Acum pe bune! Vorba cântecului: „Ce caut Eu în viaţa mea?” Cum mi-am permis ca trăindu-mă, să mă deranjez în halul ăsta. Tocmai pe mine. Eu – pe mine! Da.

Care Eu? Cine sunt Eu in definitiv?

-Eu???? Cum nu mă recunoşti? Eu … sunt măreţul Apis. Arhaicul Taur Apis din vremurile de aur egiptene. Tranşat în abatoarele Economiei de Piaţă şi vândut la kilogram pe tarabele improvizate de la marginea trotuarelor sau în aprozarele foste socialiste de la parterele blocurilor-penitenciar din cartierul tău [ prin "jertfirea-mi" crescând consumul statistic de carne pe cap de locuitor, îmbunătăţind astfel rapoartele Uniunii Europene şi aducându-mi prin urmare "neprecupeţita contribuţie civică" la glorioasa integrarea in U.E.]

Cum!? Tot nu ştii cine sunt eu? Tot nu m-ai recunoscut?

Eu sunt legendarul Moise. Reprofilat în Manager de succes la o firma de turism internaţional: Cairo-Ierusalim via Medina.

Eu sunt cei 30 de arginţi reinvestiţi de Iuda la bursa de valori din New York.

Mărul lui Adam din gâtul Evei.

Ochiul lui Homer pe post de busolă.

Urechea ajustată a lui Van Gogh, pictată magistral la baza tâmplelor geniului muzical Van Beethoven, mort de sute de ani, surd de şi mai demult…

Eu sunt amintirea-ţi ascunsă, avortată şi aruncată in Uitare … ce te pândeşte din Inconştient şi-ţi zâmbeşte complice! Eu sunt …”Cel ce Sunt” in devenire … Cel ce trebuia să fie şi nu mai este.

Nu te teme! Îţi spun, nu te teme. Sunt doar o Şoaptă!

Un murmur. Un zumzet de voci venit din neant, pe când la început era cuvântul. Zvonistica unei sentinţe.

Suntem. Voci.

TU.

EU. Simon