“După cum probabil vă amintiţi, deunăzi (…) mă întrebam oare cum sunt văzut în ochii celor din jur şi cum influenţează viaţa mea (şi implicit a celor cu care intru în contact) modul în care mă las perceput.
Dincolo de imaginea pe care o afişăm pentru cel de lângă noi, dincolo de toate jocurile scenice aferente dinamicii sociale în care suntem angrenaţi, dincolo de dulceaţa zâmbetului şi poleiala aurită (ca de mămăligă!) ce se numeşte “politeţe”, ”bună creştere”, “bun simţ”, “educaţie” ş.a.m.d., dincolo de toate aceste aspecte şi caracteristici ce definesc portretul de “Eu” în ochii aproapelui … Dincolo de … dincolo …. Ce se află de fapt?
Se mai află de fapt ceva?
Tare-mi-e că, în ziua de astăzi, pentru cei mai mulţi dintre noi, dincolo de Mască nu se mai află NIMIC. Absolut nimic. Gol. Pustiu. Îşi sunt propriul lor rol şi atât.
Chipul de dincolo de Mască ! Iată cea mai gravă provocare.
Îl vezi? Îl ştii? Mai eşti în stare să-l recunoşti? Sau a fost mutilat pentru totdeauna de propria ta existenţă scenică?
Ce se află dincolo ….?
Cine eşti tu de fapt?
Da.Tu!
Cu tine vorbesc.”
V 07/10/2005
nosce te ipsum
the kingdom of God is in you…
De obicei, cei ce se pot fandosi sub mai multe masti se plang de ceilalti, de oamenii din jur! De ce?Din teama ca toti ar putea fi ca si ei. Thanks My God … pentru ca nu am de carat prin viata astfel de poveri. In ceea ce priveste politetea…are rolul ei , nu cred ca e sinonima cu ” poleiala aurită (ca de mămăligă!)”… poti fi noncomformist dar si acest comportament nu ar trebui sa-l excluda pe celalalt!