Ieri. Ploaie. Pe fereastră, şiruri-şiruri de apă. Dincolo de fereastră, şiruri-şiruri de oameni prelingând-se, cu feţele schimonosite , spre autocarele Ozlem. (celebrele autocare OZLEM! Vive la Turkye!)
Colega de drum:
- Ce rău eşti!!! N-ai nici un pic de inimă!
… pe fond muzical sugestiv la radio: -Am I EVIL? Yes I am! Am I EVIL? I am MAN! Yes I AM! [MetallicA]) îmi aduc brusc aminte (ca un flashback cinematografic gen Scorsese - simptom probabil ca m-am uitat prea mult la filme -), îmi aduc aminte- ziceam- de o cerere de ajutor primită de curând pe intranet.
Afară plouă. Ochiul îmi este înnorat.
Filmul curge in fata retinei :
Primesc email
—–Original Message—–
From: xxxx Elena
Sent: Monday, September 19, 2005 9:49 AM
To: xxxx Florentina; xxxx Catalina; xxxx Mihaela; xxxx Luminita; Bazaru Simon; xxxx Diana; xxxx Emanuela; xxxx Cosmin Dan; xxxx Georgiana; xxxx Mihaela; xxxx Cringuta
Subject: FW: Anunt Umanitar
“Da-l mai departe te rugam! Un copil are nevoie de grupa de sange AB4;
Salvati o viata! COSTIN 0213313206
Daca stergi mesajul asta jur ca nu ai o inima! Buna, numele meu este Krista si am un copil nou nascut, numit Natalie. Ea inseamna tot ptr mine, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotul meu nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. Deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajute-ne!”
Poate vă întrebaţi care ar fi putut fi răspunsul unui evil man fără inimă ca mine. Ei bine …. a fost acesta:
Subject: RE: Anunt Umanitar
” Daca stergi mesajul asta jur ca nu ai o inima! ”
Îmi pare rău să te dezamăgesc dar eu chiar sunt proiectat fara inimă. (Cel putin aşa mi s-a spus şi mie, dar adevăru’ e că nu poţi fi niciodată sigur. Nu ştii când te apucă damblaua şi îţi creşte brusc o inimă de toată frumuseţea! O inimă ce te doare de nu mai ştii cum să mai scapi de ea şi apoi te pomeneşti căutând somnambulic, cu o disperare mută, o altă inimă îndurerată ca şi a ta, care să se potrivească perfect în dreapta ta atunci când o îmbrăţişezi, care să te echilibreze şi care să rezoneze la propriile-ţi bătăi de inimă muribundă …)
Era o dată când aveam şi eu o inimă … când aveam impresia că am o inimă. Dar asta se întâmpla atât de demult încât cu siguranţă cred că era într-o altă viaţă.
Când eram singur, şi Liniştea mă învelea în voalurile ei stranii şi visătoare, îmi puneam încet mâna pe piept şi dacă ascultam foarte atent şi nemişcat, mi se părea că în bătăile inimii, mi se descifrează un secret. Un mesaj din Necunoscut transmis parcă în cod Morse către un destinatar neştiut. Eram sigur că înţeleg. Eram sigur că sunt pe cale să descopăr răspunsul unei mari Enigme. Eram fericit. Ca şi când descoperisem cel mai mare secret din Univers.
Totuşi, pe lângă secret, mi se încredinţase şi o misiune. Una foarte importantă. Trebuia să găsesc “destinatarul” – o alta Inima, o anumita Inima; căruia să-i destănui Secretul pe care l-am primit. Mesajul fără de cuvinte. (Aşa comunică Inimile intre ele, mi s-a spus)
Şi uite-aşa au început căutările. Lungile căutări febrile pline de nelinişti şi frustrări. Câteodată mă simţeam alergând după himere, ca un templier în căutarea Sfântului Graal sau ca un alchimist în căutarea pietrei filozofale. Dar asta se întâmpla foarte demult. Atât de demult încât sunt convins că de fapt s-au întâmplat într-o altă viaţă.
Acum nu mai am inima. Circulatia sângelui la mine se face prin termosifonare se pare.
-Dar Inima? Unde îţi este inima? Unde a dispărut?
Nu ştiu. Poate a murit. Poate m-a părăsit fiindcă deşi mi-a încredinţat Secretul, nu am fost capabil să-i transmit Mesajul secret mai departe. Sau poate că dimpotrivă, am reusit sa gasesc intr-un final “destinatarul”, i-am transmis mesajul şi am trecut astfel la un alt “level”. Excelsior!
Nu ştiu. Nu mai ştiu. De fapt … la urma urmei am impresia că tot ceea ce ştiu şi tot ceea ce cred, sunt doar o minciună. … Sunt doar o minciună. Eu.
…
- De ce eşti tu aşa de sceptic măi Simon? Cum să fie totul o minciună şi-o iluzie? De ce eşti tu atât de neîncrezător, critic şi circumspect? De ce nu poţi de exemplu să crezi pur şi simplu că bietul om are nevoie de AB4!!? Uite – si-a dat şi telefonul. Vezi?
- Dar de ce îi trebuie tocmai AB4? Cel cu AB4 nu poate primi de la toate tipurile de sânge? Chiar au rămas spitalele fără pic de sânge? Mi se pare cel puţin ciudat ca un caz de urgenţă să limiteze cererea doar la AB4 când în realitate el poate primi de la orice grupă de sânge. Dacă era aşa urgent, de ce nu a dat şi o dată “limită”? Poate că persoana respectivă a murit demult, iar mesajul continuă să circule prin spaţiul cibernetic, ca o stafie uitată ce ţipă după ajutor! Şi de ce a ataşat propriul mesaj de alt mesaj de ajutor (cel cu Krista şi Natalie)? Şi apropo! Ar trebui să le spună cineva oamenilor că cei de la Yahoo sau AOL nu pot “montoriza” circuitul mesajului decât cel mult pe serverele lor. Atunci când cineva trimite spre o căsuţă poştală de pe alt server (decât cel de la Yahoo de exemplu) lucrurile se complică. Şi oricum beneficiul lor din tot traficul ăsta e practic inexistent. De fapt ar trebui să le spună cineva acestor oameni că, de obicei, cei care au interesul ca un email să ajungă în cât mai multe căsuţe poştale, nu sunt alţii decât hakerii. Care trimit emailuri cu trojeni sau viruşi şi au tot interesul să infesteze cât mai multe calculatoare.( De cele mai multe ori însă emailurile ajung inofensive fiindcă se dă copy şi paste iar trojanul din emailul original rămâne în emailul sursă). Un alt motiv pentru care sunt transmise astfel de mesaje este acela de a colecta cât mai multe adrese de mail, pentru ca apoi acestea să fie vându-te firmelor pentru a-şi face publicitate. Şi uite-aşa te trezeşti cu SPAM şi nu ştii de unde …
- Eşti paranoic. Mai bine recunoaşte că nu vrei să dai sânge bietului copil şi cu asta basta. Ahaaa… Ai AB4! Recunoaşteeee….
- Poate că cineva îi joacă o farsă vreunui ”prieten” şi i-a dat numărul de telefon să circule pe net cerând să fie sunat (vezi Doamne în interes umanitar). Cred că am să şterg emailul ăsta.
- Nu! Nu-l şterge! Trimite-l ! Crede în el. Crede că este adevărat. Binecuvântaţi fie cei ce-l trimit mai departe. Binecuvântaţi fie cei ce cred în el. “Credinţa lor îi va mântui”.
- Nu însă şi de spam sau de troieni. Dar cel puţin îi va face să se simtă mai bine, crezând că au făcut o faptă bună.
- N-ai pic de inimă!
- Probabil.
23 Septembrie 2005
