din lada de gunoi a memoriei

” C. m-a făcut astăzi să îmi reamintesc perioada din timpului liceului. Mă şi vedeam din nou purtând sacoul ăla bleumarin (care se vroia a fi costumul clasei), cu insigna liceului in piept, cu mâinile în buzunar, mereu serios şi preocupat, mereu cu gândul aiurea, retras şi absent. 

Aşa eram eu.

Aşa eram eu? Dar oare cum mă vedeau ceilalţi? Tot aşa?

 Hey boy, take a look at me
Let me dirty up your mind
I’ll strip away your hard veneer
And see what I can find ¹

Pauză de masă.

Şi iarăşi sunt nostalgic.

Ce bine e să iei din când în când masa cu un fost coleg de facultate?²

Oare cum arătam eu în ochii lui în timpul facultaţii? Dar oare cum arăt eu în ochii lui acum? Cu siguranţă altfel !!- De ce? – Păi nu ştii? De când şi-a făcut operaţia aia cu LASER la ochi. Ţin minte că după respectiva operaţie mi-a povestit cu lux de amănunte ce uimit a fost să vadă cât de MARE este de fapt o coală A4!

Oare după operaţie oi fi crescut şi eu în ochii lui? Cred că de-asta poartă încă ochelarii ăştia cu lentile gri. Ca să nu cadă pradă unui puseu de optimism. Efect postoperatoriu! După intervenţia chirurgicală cu pricina vezi totul mai luminos, mai viu, mai autentic. Intr-un cuvânt vezi lumea altfel (Neo???)… simţi că te-ai născut din nou!!! (vă amintiţi când eraţi mici că totul părea mult mai mare? Cu trecerea timpului parcă totul începe să se micşoreze, să îşi piardă din paloare, să conteze din ce in ce mai puţin). Cred că una din efectele unei astfel de operaţii este tocmai senzaţia asta a amplificării, a revigorării,  a revalorizarii. 

Senzaţia întoarcerii în timp. A reîntineririi. A copilăriei.

E bine că şi-a păstrat o protecţie din asta. Nişte ochelari cu lentile gri (heliomatice) fac bine oricui. Un firewall împotriva agresivitaţii Luminii.

Uite! Ca dovadă:  Cătălina după operaţie nu şi-a “instalat” un astfel de firewall. Şi acum de-asta e ea aşa sociabilă şi veselă mereu … Lumina îi degenereaza percepţia Realităţii oferindu-i doza necesară de Iluzie pentru a fi bine dispusă.

Fără inimă

Ieri. Ploaie. Pe fereastră, şiruri-şiruri de apă. Dincolo de fereastră, şiruri-şiruri de oameni prelingând-se, cu feţele schimonosite , spre autocarele Ozlem. (celebrele autocare OZLEM! Vive la Turkye!)

Colega de drum:

- Ce rău eşti!!! N-ai nici un pic de inimă!

… pe fond muzical sugestiv la radio: -Am I EVIL? Yes I am! Am I EVIL? I am MAN! Yes  I AM! [MetallicA]) îmi aduc brusc aminte (ca un flashback cinematografic gen Scorsese - simptom probabil ca m-am uitat prea mult la filme -), îmi aduc aminte- ziceam- de o cerere de ajutor primită de curând pe intranet.

Afară plouă. Ochiul îmi este înnorat.

Filmul curge in fata retinei :

 Primesc email

—–Original Message—–
From: xxxx Elena
Sent: Monday, September 19, 2005 9:49 AM
To: xxxx Florentina; xxxx Catalina; xxxx Mihaela; xxxx Luminita; Bazaru Simon; xxxx Diana; xxxx Emanuela; xxxx Cosmin Dan; xxxx Georgiana; xxxx Mihaela; xxxx Cringuta
Subject: FW: Anunt Umanitar

“Da-l mai departe te rugam! Un copil are nevoie de grupa de sange AB4;
Salvati o viata! COSTIN 0213313206
Daca stergi mesajul asta jur ca nu ai o inima! Buna, numele meu este Krista si am un copil nou nascut, numit Natalie. Ea inseamna tot ptr mine, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotul meu nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. Deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajute-ne!”

Poate vă întrebaţi care ar fi putut fi răspunsul unui evil man fără inimă ca mine. Ei bine …. a fost acesta:

 Subject:  RE: Anunt Umanitar

 ” Daca stergi mesajul asta jur ca nu ai o inima!  ”   

 Îmi pare rău să te dezamăgesc dar eu chiar  sunt proiectat fara inimă. (Cel putin aşa mi s-a spus şi mie, dar adevăru’ e că nu poţi fi niciodată sigur. Nu ştii când te apucă damblaua şi îţi creşte brusc o inimă de toată frumuseţea! O inimă ce te doare de nu mai ştii cum să mai scapi de ea şi apoi te pomeneşti căutând somnambulic, cu o disperare mută, o altă inimă îndurerată ca şi a ta, care să se potrivească perfect în dreapta ta atunci când o îmbrăţişezi, care să te echilibreze şi care să rezoneze la propriile-ţi bătăi de inimă muribundă …) 

Era o dată când aveam şi eu o inimă … când aveam impresia că am o inimă. Dar asta se întâmpla atât de demult încât cu siguranţă cred că era într-o altă viaţă.

Când eram singur, şi Liniştea mă învelea în voalurile ei stranii şi visătoare, îmi puneam încet mâna pe piept şi dacă ascultam foarte atent şi nemişcat, mi se părea că în bătăile inimii, mi se descifrează un secret. Un mesaj din Necunoscut transmis parcă în cod Morse către un destinatar neştiut. Eram sigur că înţeleg. Eram sigur că sunt pe cale să descopăr răspunsul unei mari Enigme. Eram fericit. Ca şi când descoperisem cel mai mare secret din Univers.

Totuşi, pe lângă secret, mi se încredinţase şi o misiune. Una foarte importantă. Trebuia să găsesc “destinatarul” – o alta Inima, o anumita  Inima; căruia să-i destănui Secretul pe care l-am primit. Mesajul fără de cuvinte. (Aşa comunică Inimile intre ele, mi s-a spus)

Şi uite-aşa au început căutările. Lungile căutări febrile pline de nelinişti şi frustrări. Câteodată mă simţeam alergând după himere, ca un templier în căutarea Sfântului Graal sau ca un alchimist în căutarea pietrei filozofale. Dar asta se întâmpla foarte demult. Atât de demult încât sunt convins că de fapt s-au întâmplat într-o altă viaţă.

 Acum nu mai am inima. Circulatia sângelui la mine se face prin termosifonare se pare.

-Dar Inima? Unde îţi este inima? Unde a dispărut?

Nu ştiu. Poate a murit. Poate m-a părăsit fiindcă deşi mi-a încredinţat Secretul, nu am fost capabil să-i transmit Mesajul secret mai departe. Sau poate că dimpotrivă, am reusit sa gasesc intr-un final “destinatarul”, i-am transmis mesajul şi am trecut astfel la un alt “level”. Excelsior!

Nu ştiu. Nu mai ştiu. De fapt … la urma urmei am impresia că tot ceea ce ştiu şi tot ceea ce cred, sunt doar o minciună. … Sunt doar o minciună. Eu.