Fiindca ieri am prezentat un vidoclip pe care il consider o capodopera la capitolul realizare, as vrea sa aduc azi in discutie tot un videoclip. Foarte special pentru mine. Street Spirit (Fade Out) de Radiohead.
În ordine cronologică acesta este pentru mine probabil primul videoclip din categoria acelora care ți se infiltrează atât de profund în minte încât devine ca o obsesie acustico-imagistică ce reverberează mereu și mereu între pereții cutiei craniene. Obsesii exorcizante.
Imagini și sunete contopite intr-un fluid din care propriile-ți Emoții se adapă și se regăsesc în luciul apei.
Thom York, autorul melodiei și totodată solistul trupei, spunea:
“Street Spirit is our purest song, but I didn’t write it. It wrote itself. We were just its messengers; its biological catalysts. Its core is a complete mystery to me (…)Street Spirit has no resolve. It is the dark tunnel without the light at the end. It represents all tragic emotion that is so hurtful that the sound of that melody is its only definition. We all have a way of dealing with that song. It’s called detachment. Especially me; I detach my emotional radar from that song, or I couldn’t play it. I’d crack. I’d break down on stage. (…)
Street Spirit is about staring the fucking devil right in the eyes, and knowing, no matter what the hell you do, he’ll get the last laugh. And it’s real, and true. The devil really will get the last laugh in all cases without exception, and if I let myself think about that too long, I’d crack.
I wish that song hadn’t picked us as its catalysts, and so I don’t claim it. It asks too much. I didn’t write that song.”
Deși Thom York descrie melodia în termeni foarte fataliști, ultimele versuri ale melodiei au fost revelatoare pentru mine:
Immerse your soul in love
IMMERSE YOUR SOUL IN LOVE
Aceasta este soluția. Acesta este medicamentul. Aceasta este taina celor care vor să plătească prețul Lucidății (care este Suferința) și în același timp să supraviețuiească propriei condiții.
Badijonează-ți Sufletul în balsamul Iubirii, ca un strat protector între tine și Realitate. Ca o epidermă mereu proaspătă și antiseptică peste mușchii dezgoliți și răniți ai Sufletului. Fie ca Dragostea să-ți fie Mântuirea și Calea, căci în povestea care te aflii NU există happy-end. Fericirea (“happy”) pe acest pământ este doar o iluzie, iar Sfârșitul (“end”) este o simplă amăgire.
Nu există END. Ești “condamnat” la eternitate. Iar Suferința este singura realitate pe care materia o încorporează. Aici, pe acest pământ, până și bucuriile pe care le trăiești nu sunt decât simple poziționări pe niște piscuri mai înalte de pe care o mână “binevoitoare” te va împinge să cazi spre hăuri și mai adânci.
Immerse your soul in love and open your eyes until you fade out.
