Orice ființă umană (indiferent de cetățenie, etnie, religie sau sex) odată cu apariția lui pe acest pământ ”moștenește” automat niște Drepturi pe care ceilalți oameni i le recunosc ca legitime și universal valabile, în concordanță cu nevoile și necesitățile intrinseci naturii umane.
Chiar dacă anvergura universal-juridică a acestor Drepturi este căpătată abia după trauma celui de-al Doilea Război Mondial (când în cadrul Națiunilor Unite se hotărăște proclamarea celebrei Declarații Universale a Drepturilor Omului) aceste drepturi au fost dintotdeauna subînțelese, într-o măsura mai mare sau mai mică, în relațiile dintre oameni. Totuși, conștientizarea lor a fost un proces treptat, evolutiv, trecând de la primitivismul Moralei Celui Mai Puternic – la mai evoluata Morala a Semenului, a Egalului.Desigur, atunci când folosim conceptul de Egal nu ne referim la o similitudine de capacități și abilități (fiindcă atunci ne-am întoarce la nietzscheniana morală a celui mai puternic dintre noi). Nu! Nu avem aceleași performanțe intelectuale, fizice, afective, șamd. Dar cu toate astea ne aflăm cu toții pe același palier al nevoilor și necesităților cu care ne confruntăm și care, prin urmare, sunt intrinseci speciei din care facem cu toții parte: SPECIA UMANĂ. (mai mult…)
