Pe linia orizontului Oceanul face echilibristică, aşteptând să cadă de noapte în plasa de stele a Cerului. Pescăruşii agitaţi (şi întotdeauna gălăgioşi) aplaudă frenetic reprezentaţia la care asistă, mai ales că nu au trebuit să plătească nici un bilet pentru asta.
Spectacolul apusului este pe gratis.
De când au scăpat de la Secţia de – Psihotici, pescăruşii cu pricina au năvălit pe nava noastră (ca nişte adevăraţi piraţi de mare, înaripaţi) şi de atunci refuză să mai plece. În fiecare zi fac un circ de toată frumuseţea, spre disperarea mateloţilor, care nu ştiu cum să mai scape de ei .
Peşte şi circ!! De atât au ei nevoie pescăruşii noştrii. Însă problema cu ei nu este că fac atâta gălăgie ci că, în fiecare zi, ne bombardează cu mici proiectile de găinaţ (distrându-se probabil de minune pe seama noastră). Astfel, mateloţii (boroscodind împotriva lor) sunt puşi la treabă de micii noştrii tovarăşi maniaci, fiind nevoiţi să cureţe periodic Puntea de „glumele” lor acide (care lăsate şi neşterse la timp atacă şi corodează metalul). Câteodată Puntea arată ca după Pearl Harbour, însă pe ei nu-i prea interesează că îşi „torpilează” chiar propriul „portavion”. Distracţie să fie!
Spre deosebire de pescăruşi însă, oamenii nu prea sunt preocupaţi de umorul vieţii sau de reprezentaţiile pe gratis ale Naturii. N-au timp de toate astea. Au treabă.
Platformele petroliere se înfig ca nişte ţânţari mecanici în carnea Oceanului, absorbind din adâncuri – limfa cea neagră a Pământului: Petrolul.
Viaţa se hrăneşte în continuare din Moartea altora …
